Ce ne facem fetelor?

Aud din ce in ce mai multe povesti cum ca nu mai e in tara asta un barbat care sa merite sa ai o relatie cu el, cu atat mai mult sa faci un copil cu el. Unii spun ca trebuie sa faci copilul numai cu ala care merita cu adevarat, dar de fapt niciunul nu merita. Altii spun doar ca nu merita sa te legi la cap cu un tip care nu are niciun viitor in fata.

Dar ce ne facem daca noi, noi femeile nu avem niciun viitor in fata. Eu sunt de parere ca un copil il poti face cu o persoana care ti-e draga, indiferent daca el te are in sufletul lui sau nu. Acum nu o sa cunosti cu siguranta niciodata acest lucru, deci ce rost are sa te chinui cu intrebari inutile. Oricum cred ca atunci cand iti asumi viata de adult se poate intampla ca la un moment dat o simpla aventura de-o noapte sa te lase cu un copil. Si atunci ce? Nu poti sa il cresti? Nu ai suficienta incredere in tine incat sa iti poti asuma rolul de parinte? Da, nu este cea mai buna solutie. Asa este, dar nici nu inseamna sa te gandesti la nesfarsit ca nu faci un copil cu asta sau cu asta sau cu asta, pentru ca nu merita. Dar tu meriti, meriti sa fii mama. Nu te poti debara de un copil asa cum o faci cu niste acte de care nu mai poti sa te ocupi si alegi o firma de externalizare servicii salarizare. Nu. Nu poti face asta,. Trebuie sa iti asumi responsabilitatea.

Ma rog... Multi o sa ma critice, dar nu ma intereseaza. Fiecare are parerile lui. Nimeni nu trebuie condamnat pentru ele. Nici eu nu o fac si cer acelasi lucru din partea cunoscutilor mei desi stiu ca nu e chiar asa si ca ei o fac fara sa se gandeasca prea mult.

E cineva care se gândeşte la toate: creative writing software

Am încercat demo-ul unui progam făcut special pentru cei scenarişti care nu mai vor să piardă timpul cu aranjarea scenelor, titluri, descrieri, aranjare în pagină şi alte câteva formatări pe care numai dânşii le ştiu şi scriu. Se numeşte Final Draft, coastă 80 de dolari şi e, după părerea mea, absolut inutil deşi se laudă cu scenariile de la American Beauty şi nu mai ştiu de unde. În fine, în SU(l)A e folosit de foarte mulţi wanna-bes, puteţi să-l luaţi demo de-aici. O altă paradigmă-suport (story paradigme), de data asta pentru piese de teatru e aici.

Cum eu nu ştiu foarte multe despre scenarii şi nu îndeajuns de multe despre scris, mă gândesc că s-ar putea să vă placă, mai ales dacă aveţi gânduri măreţe de scenarişti în mizerie. E mişto că s-au gandit oricum. DRAMATICA te-ajută să-ţi gândeşti personajele, să-ţi aranjezi scenele, să stabileşti intrigi. Uite c-am găsit un “Writer software” şi pentru roman. Chiar aici. Face acelaşi lucru. Aştept şi softul pentru poezie şi noua epocă a HYPPERLITERATURII MONDIALE! Ha ha ha ha.

Poetul zilei – Un poet de pe Sena. La propriu

Nu se aud destul de des vocile poheziei româneşti (fie ea şi franţuzească) pe-aici. Dar nu iaste videoclipuri şi nici din cele audio resurse. E totuşi surprinzător să vezi câţi îl recită pe Gherasim Luca şi cât de puţini îi ascultă pe cei care-l recită. Ah pohezie, artă pe moarte ce ieşti/ deşi la câţi te scriu n-aş spune-o despre tine. Hm, puţină avangardă? Gherasim

Şi grecii aveau vibratoare

..dar fără baterii. Se numeau olisbos şi se pare că le puteai cumpăra de la fabricanţi mai mult sau mai puţini specializaţi. Se purta acoperământul din mătase roşie, finuţă din pricini prea evidente ca să le mai dezvolt.

O informaţie din teza mea de licenţă. N-o s-o frazez chiar aşa, o să spun poate:”dealtfel atitudinea grecilor faţă de sex şi sexualitate era oricum mult mai puţin constrângătoare şi supusă tabuurilor sociale. Nu trebuie decât să-l citim pe Aristofan. Ah, da şi aveau şi vibratoare.”Cu surse fireşte. Să nu mai zic că am aflat de la Flaceliere că-şi arătau degetul mijlociu. Aşa că pe tricourile alea cu sus-numitul deget ar trebui să fie menţionată în subsol, “ancestralitatea” gestului.